Început de viață

Venise odată-n timp uscat,
Venise-n lumea mare,
Din întuneric, un băiat
Cu al său plânset tare.

În juru-i toți râdeau
Și lacrimi mici se scurse,
E o minune că-l aveau,
Iar mama mâna-i strânse.

El totu-acum frumos preface
Cu zâmbetu-i în miere
Ca o albină care-și face
Nectariu-i și apoi piere.

Din întuneric ai ieșit
Și-n lumea întunecată
Aduci lumină cu-n privit
Și cu ființa-ți toată.


Dedicată scumpului meu nepoțel

Ideal

Cu al tău zâmbet nu mă pierzi,

Oricât n-aș vrea să pier,

Sunt fermecată iar și cer

Să-ți văd mereu zâmbirea.

În ochii-ți verzi înmărmuresc,

Mi-nveninezi inima,

La tine-i tot ce eu iubesc,

Ce să mai fac acuma?

Cu părul ondulat și scurt

Întruchipezi iubirea

Și pot urca un munte-abrupt,

Numai să-ți văd privirea.