Femeia

Ea stă pe-așternuturi mult apretate.

Pe pielea-i întinsă mătasea îi cade

Și forme-arcuite privirea ți-ar arde.

Cu ochii lucind în ochi te privește

Picioare subțiri ușor ea unește,

Iar părul lunguț pe spate îl lasă,

Lumina de-afară îi pare că-i deasă...

Atunci te apropii să o admiri

Și-ți spune încet să nu te miri...

Obrajii cu roșu te lasă să crezi

Că-i este rușine de ceea ce vezi.

Pe sânii ei tari sudoarea se varsă,

Acum îți dai seama că trebuie ștearsă.

Nu-ți cere decât să simtă un pic

Cum este atunci când nu vezi nimic,

Cum este când trupul întreg, deodată

Îți tremură tot cu-o senzație caldă.

Coapsele moi cu greu le desface,

Spunând iar în șoaptă, nu știe ce face,

Acum ea așteaptă plăcere să-i dai

În brațele tale e tot ce tu ai.