Victor

Se uită la mine, dar el nu mă vede,

Încearcă să fugă, nu știe ce pierde,

În șir zile noi vorbit-am și crede

Pe-ascuns c-o să-i fur ochii cu verde.

            

Pe fața-i senină un zâmbet se pune,

El schimbă lumina atunci când apune

Tot Soarele mare și-ncep să se-adune

Iar rațele negre pe râuri cu spume.

Și-aștept neîncetat vreo clipă în care

Nu apa din fluvii va curge în mare,

Ci trupu-mi fierbinte cu stropi de sudoare

Uda-va pământul secat de licoare.

Atunci iarba toată deloc nu va crește

Căci clipa noastră pe loc o oprește

Și-n timpul din noapte mereu el mărește

Dorința neclară ce mă privește.