O clipă desparte viața de moarte.
Decisă să plec din lume în șoapte
Un tub de pastile am luat că poate
Cum merele dulci târziu cad coapte
Așa voi cădea în somnu-mi la noapte.
Știu bine că-n taină părinții-or să plângă
Și inima lor trasată cu-o dungă,
Ideea de moarte o s-o străpungă.
Nici lacrimi din ochi n-or să mai curgă...
Îi văd cum pe urmă s-or întreba:
Avea zile bune, mereu ea râdea,
Pe dealuri cu flori dansa și cânta,
De ce spre-ntuneric atent se-ndrepta?
E-o lume nebună afară și eu
Curaj ca să fug să am tot mereu
Nu pot și de-aceea în Empireu
Mă-ndrept, poate acolo ajung Prometeu.
No comments:
Post a Comment