Există oameni care sunt avari cu ei înșiși, dar avariţia
privită ca acel defect al cuiva din pricina căruia își refuză chiar și micile plăceri ale vieții.
Sunt oameni care
pur și simplu atunci când vine vorba de a-și face vreo poftă, refuză invocând că
este timp, iar dacă e cazul să aibă copii,
pe criteriul că poftele, dorințele sau mai bine spus, bună-starea lor
reprezintă prioritate în viață. Este
bine și așa, însă consider că este și mai bine să ne oferim și nouă timp, să ne
satisfacem dorințele, plăcerile...
La facultate mi se spune că există noțiuni pe care
trebuie să le învățăm în acel moment, în acea perioadă pentru că nu ne mai întâlnim
cu ele în viitor. Oare în viața de zi cu zi nu trebuie procedat la fel? De ce să
ne refuzăm vreo dorință? Cu siguranță refuzarea ei va duce la un regret mai târziu
tocmai pentru că îți spui că este timp pentru asta, că o vei face la următorul
salariu și tot așa... NU! Timpul perfect este atunci când ocazia ți se ivește,
atunci când dorința e atât de arzătoare încât nimic nu ar trebui să mai
conteze.
Prioritatea ta
ești tu, iar „ceea ce nu trăim la timp nu mai trăim niciodată” (Octavian Paler).
No comments:
Post a Comment