Ai avut vreodată credința că nu ești bun de
nimic atunci când ți se întâmplă lucruri negative? Ți-ai pus vreodată o
etichetă negativă a propriei persoane? Te-ai devalorizat vreodată?
Dacă nu ai făcut-o, atunci lasă-mă să te aplaud și să îmi
exprim admirația pentru părinții tăi care, probabil, prin rolul important din
viața ta, te-au umplut de încredere în tine și ți-au dat OK-ul
să faci, să simți, să gândești așa cum crezi, indiferent de repercusiunile
faptelor tale; te-au asigurat că iubirea lor este necondiționată de greșelile
pe care le poți săvârși sau le-ai săvârșit cândva, poate.
Da, mulți sunt cei care duc sau au dus lipsă de înțelegerea,
acceptarea, susținerea părinților în diferite activități, gânduri, sentimente etc. De multe ori devalorizarea aceasta li se
datorează lor.
Consider că nimeni nu trebuie să se simtă bun de nimic. Dacă
etichetele negative vin din partea celor care contează mai mult pentru tine, atunci nu-ți rămâne decât să îți schimbi
tu singur credința, să îți pui singur eticheta, să-ți cunoști valoarea fără aprobarea
altora, a părinților.
Consider că trebuie să-ți accepți necondiționat propria
persoană, să-ți păstrezi singur atitudinea critică față de propriile
comportamente, gânduri, emoții. Trebuie să ai credința că dacă ți s-a întâmplat
un lucru rău nu înseamnă că tu ca persoană nu ești bun de nimic.
No comments:
Post a Comment