Verde

Visez mereu... văd pajiști care

Sunt pline ochi cu-o iarbă mare

Ce caii-o pasc fără-ncetare.

M-așez pe-o bancă oarecare...

În vis mi-aleg o iapă albă,

Cutreier lunca aceea-ntreagă

Și-aștept în capăt mereu vie,

Cu-o floare ce mi-aduce mie,

Pe el cu calu-i și-o cutie...

E lume multă, veselie,

Au pielea albă, cafenie...

Pe iarba deasă, durdulie,

Sunt toată eu, portocalie...

Văd, el mi se arată-n cale,

Un cântec lin se-aude-n vale

Și-mi cere a lui să fiu mereu

Chiar de e bine sau de-i greu.