Dorința

De ce te tot cuprinde imensa supărare?

Să fie oare faptul că ziua trece greu

Și stai lipit de pat fără să vrei mereu

Cartea s-o devorezi cu a ta desperare?

Ce poate tu aștepți e Soarele să iasă.

Dar pentru ce? Că raza mai rău ea te apasă

Și cu aceeași stare tu tot ai să rămâi.

Stai singur iar în casă și bei cafea acum

Te uiți pe geam și vezi un cuplu ce se plimbă.

Aceeași deznadejde dă să te surprindă.

Inima-ți trepidează și te intrebi ce, cum?

Să faci să simți ce simte

Când mâna-i stă cuprinsă de palma dânsei, nu?

Ai sufletul prea gol să poți simți iubire

Și nu e că nu vrei, ci că nu ți s-arată

Acel băiat cu aripi ce poartă o săgeată.

Speri veșnic, neîncetat, în tine s-o înfingă,

Sufletul tău gri ușor să-l penetreze,

Culoarea caldă, astfel, mereu să îi ajungă

Și de iubit într-una nicicând să înceteze.