Valurile mării

Mergeai cântând și te uitai pe jos într-una,

Ți-ai amintit târziu ce te-am rugat s-aduci

Și astăzi te-ai gândit, vorbind cu Luna

Ca de pe plaja întinsă o scoică să apuci.

Când tu cobori s-o iei, un gând îți trece-n minte:

Imaginea boemă în care noi stăteam

Fără să ne atingem, ci numai cât vorbeam,

Căzuți întinși pe plajă, atunci fără veșminte.

Sigur, de când te știi, tu doar ai iubit marea,

Cea unde valul sparge n stânci într-un nisip

Sau mângâie doar plaja precum acum sudoarea

Pe pielea caldă-ți cade... ca leac într-un risip...

Acele valuri albe pe noi vreau să ne poarte

Pe alt tărâm, departe, aievea să ne ia

Căci înaintea lor, de teamă, crunta moarte

Că vom scăpa fugind, vrea să plecăm cu ea.

Dedicată dragului meu prieten, Victor Rebenciuc