E-o ploaie afară și-un vânt năucitor...
Știu, ai să-mi spui acum că trece,
Dar vremea asta îmi lasă stăruitor
În sufletu-mi o rană rece.
Pe deal parcă ar vrea să iasă luna
Se ține greu de nourii ce-ngrămădesc cortina.
Ea m-a lăsat fără prietena-mi cea veche
Care deși nu-mi răspundea, măcar stătea de veghe.
Te văd, ești tot acolo...
Stai nemișcat, aștepți ca să te strâng,
Mă duc în partea de dincolo,
Nu vreau să văd și-ncep să plâng.
Mă tem de ceea ce-are să se-ntâmple,
Mă tem că totul o să fie scrum,
Iar tu te-apropii și-mi ții în palme tâmple
Și-mi spui încet că o să-ți vezi de drum.
Sunt iarăși în ploaia mărunțită de-acum...
No comments:
Post a Comment