Multe femei privesc nașterea unui copil ca pe un dar divin, altele nu văd în asta decât o povară pe care o vor avea mai târziu. Dar și mai mult, unele femei gândesc că, în ciuda imposibilității de a crește un copil, el, ca orice ființă, merită să trăiască, deși apoi îl va abandona...
Eram la facultate când se lansase vestea că se face un marș pe străzile Iașiului. Evenimentul era intitulat: „Marșul pentru viață”. Acesta avea ca și scop afirmarea dreptului la viaţă pentru toate fiinţele umane începând cu momentul concepţiei şi totodată susținerea familiei tradiționale și a valorilor acesteia, temelia unei societăți solide și sănătoase. Mai pe scurt, marșul se făcea pentru a opri femeile ce vor să facă avort.
Într-adevăr, toate ființele au dreptul la viață, dar oare, mamele care concep fătul nu ar trebui să se gândească și la traiul pe care îl va avea acel copil după ce va vedea lumina zilei? Sau dacă apariția copilului în lume este lăsată în voia Domnului, atunci și creșterea lui trebuie să fie la fel? Să privim pe cei ce stau la colțul străzii, pe cei care îndură frigul seară de seară. Și ei tot viață au. Nu susțin avortul neapărat, dar consider că, în primul rând, ar trebui să dispară imaginea aceasta a vieților chinuite pe care unii deja o au și apoi să se spună stop avortului.
No comments:
Post a Comment